Trafic de fericire

Am auzit de atatea ori expresia "Sunt nefericit(a)", incat nu pot sa nu ma intreb in ce consta de fapt fericirea.E vorba de bani, prietenie, frumusete, inteligenta, poate iubire?Ea vine din lucrurile substantiale sau din cele marunte?O poti regasi in niste simple obiecte, sau numai in trairi?
Nu reusesc sa gasesc acum o definitie a fericirii care sa ma convinga in totalitate, si nici nu am nevoie de una, dar in incercarea de a patrunde in tainele acestei trairi sublime, incerc sa ma gandesc ce imi aduce mie macar cate o secunda de fericire.Ma simt fericita cand, dimineata, prima persoana care imi vine in minte, e aceea care, cu o simpla ridicare de spranceana imi insenineaza ziua(nu stiu de ce, si nici nu vreau sa aflu, pur si simplu se intampla), ma face fericita faptul ca reusesc sa gasesc puterea de a trece peste clipele mai putin placute, si de a gasi un sfat bun pentru cei ce m-au ranit;ideea ca reusesc sa smulg cel putin 20 de zambete in fiecare zi, ca pot sa privesc spre viitor cu ochii limpezi, si, desi uneori o fac cu sfiala, reusesc in cele din urma sa ma avant in nou, asemeni unui pasari migratoare care gaseste mereu curajul si puterea de a zbura spre tarmuri noi;ciocolata amaruie cu bucatele crocante de menta, si trandafirii albi; sa ofer si sa primesc;sa surprind si sa fiu surprinsa.
Eram fericita si atunci cand cea mai zgarcita persoana pe care o cunosc mi-a oferit un pix(si nu numai),sau atunci cand stateam in frig intr-o pozitie gen Titanic, si vantul ne pieptana pletele cu dragoste.Eram fericita cand ii vedeam pe cei dragi ca sunt bucurosi,eram fericita de Craciun;atunci cand reuseam printr-o imbratisare sa regasesc cealalta jumatate a mea, care ma incheia si ma completa, sa ma regasesc pe mine, ca o "fiinta cosmica, autonoma si eterna", ca si cum m-as fi cuprins pe mine, acel suflet-eu intreg, pentru prima data.Eram fericita cand ploua, si cand seara eram in alta parte decat intre blocurile vechi, cand eram undeva de unde se vedea cerul senin si incercam zadarnic sa inventariez stelele(si acum imi mai plac toate astea, si ma bucura de fiecare data),si nu in ulimul rand, sunt fericita cand, seara, indiferent daca am avut o zi buna sau nu, incerc sa privesc partea buna chiar si din rau, si inainte de a-mi inchide ochii gandul meu se indreapta spre acea persoana vesnic optimista, care m-a ajutat si pe mine sa fiu asa.
Ceea ce ma deranjeaza e ca, indiferent daca suntem sau nu fericiti, si indifernt de ceea ce inseamna fericirea pentru fiecare dintre noi, incercam mereu sa facem trafic cu ea.Ne vindem unii altora fara remuscari pungi transparente cu tot felu de obiecte, trairi, sentimente, tot ce prindem, sperand ca, in goana dupa acea traire sublima, vom rezista suficient cu aceste sedative, pana la momentul in care vom gasi marfa de calitate.Pe punga scrie clar ILUZII, ba mai e si transparenta, dar totusi ignoram scrisul de-o schioapa, ignoram si continutul contrafacut care se vede din ambalajul ce vrea sa duca a original.Le ignoram si ne mintim singurii.Le cumparam unii de la altii, si cand intr-un final de dam seama ca nu e treaba buna( daca se intampla asta), le vindem mai departe.Suntem dealerii propriei fericiri.O cumparam la negru sperand ca vom face o afacere buna.Ne convingem ca nu e deloc asa cum credeam, si totusi continuam sa facem asta.
Si totusi, ce bine ca Universul e inca singura fabrica legalizata din care putem cumpara fericirea.Ce bine ca nu putem sa facem trafic cu reala fericire, ci numai cu iluzia ei, caci altfel am ajunge sa nu mai facem diferenta;nu am sti sa mai apreciem nimic.
Dar pana la urma,...ce e fericirea?