Suflet in renovare

Da, e oficial: garsoniera mica a sufletului meu e inchisa pentru renovari. Stiam de ceva vreme ca o sa vina si clipa asta. Garsoniera mea nu era cine stie ce nici macar in tineretile ei:o incapere micuta si calda, dar suficient de mare pentru cei ce aveau nevoie de un loc in care sa poposeasca.Apoi,desi vedeam cum cad caramizile bucata cu bucata peste mine, cum se crapau peretii ei, candva de culoarea piersicii, iar acum verzi-albastrui de mucegai, continuam totusi sa dau drumul in mica incapere tuturor. Asa ca am ajuns sa-i adapostesc pe toi in ea, strangandu-i rand pe rand de pe strada viselor desarte. Dar odata ce-i pofteam inauntru, gandul sa le spun ca nu mai pot, ca trebuie sa se intoarca de unde au venit, ca spatiul nu mai e suficient pentru toti, si ca nu mai am bani sa platesc cheltuielile, ma ingrozea;asa ca nu le spuneam, si nici nu le ceream sa ma ajute cu plata facturilor. Nu vroiam nimic de la ei, decat caldura;cel putin asta nu trebuia sa o platesc, pentru ca o primeam de la ei din belsug. Dar curand, cand au vazut ca banii nu-mi mai ajungeau nici macar de glet, dapoi de caramizi, sa pot incepe reconstructia, rand pe rand, au preferat sa plece, decat sa ma ajute. Toti. Asa ca,da. Am dreptul sa fiu suparata, sa-mi ling ranile, si sa-mi urlu durerea prin cantec. Am dreptul ca macar odata sa fiu cea mai importanta fiinta din viata mea. Vreau doar sa fiu lasata sa sufar in liniste. Si da, am dreptul sa ma revolt, sa protestez.Pentru ca nu mai am nimic; poate nici nu am avut vreodata. M-am saturat ca intotdeauna toti sa conteze pentru mine, care mai decare mai mult, si sa ma dau peste cap sa ii fac fericiti, iar cand imi vine si mie randul, sa ma trezesc singura. M-am saturat de vorbe. M-am saturat de durere, si de vina.Poate ca nu sunt mereu eu cea care greseste. Poate ca nu doar eu trebuie "sa fiu acolo". Poate ca nu doar eu trebuie sa sufar. Da, am sufletul in renovare, si merit asta, merit ca macar eu sa incerc sa fac ceva bun pentru mine. Imi datorez asta. Si da, sufar, si nu mi-e rusine sa spun asa ceva, pentru ca asta inseamna ca inca nu am devenit o roca sedimentara. Iar voi, daca nu aveti si nu vrei sa faceti ceva bun, mai bine lasati-ma in pace. Pentru totdeauna.Si iarasi da, sunt intr-o stare de kcat, si habar n-am de ce simt nevoia sa scriu asta si sa mai si postez. Probabil in ceva vreme nici nu o sa-mi vina s acred ca am fost eu vreodata atat de jos; dar uite ca sunt. Deci da, sufletul meu e in renovare. Si am nevoie sa respectati asta.

Ultimul om by Tudor Chirila(ca de la adevaratul ultim om, adica eu)